Luni

Parfumul, intre seductie si otrava

Comenteaza Mai 4, 2009 – 10:27 am | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

Folosite in scopuri estetice inca din Egiptul antic, fermecatoarele potiuni au devenit nelipsite dintre cosmeticele omului contemporan. De atunci si pina acum, ele au suferit o sumedenie de modificari, insa nu toate cu folos. Utilizate in antichitate doar la palatele regale, parfumurile sunt acum accesibile tuturor. Iar ceea ce le face accesibile este chiar cel mai intunecat atu al parfumurilor de astazi: industria chimica.

Astfel se face ca astazi, daca ne uitam pe sticluta de parfum de iasomie, vom gasi acetatul de benzil, un derivat al gudronului de huila, care imita atit de bine aroma iasomiei, incit fabricantul nu trebuie sa rupa nici o floare.

Acesta este doar un exemplu, pentru ca la fabricarea parfumurilor se utilizeaza peste 5000 de substante, si toate sintetice. Dintre acestea, 95% provin din industria petrochimica, si includ o serie de compusi clasificati in general ca deseuri toxice. Printre cele mai importante efecte negative ale parfumurilor se numara ametelile, starile de oboseala si chiar astmul. Asta ca sa nu mai vorbim despre poluarea generata de producerea lor si a compusilor pe care le contin…

Alternativa este sa ne intoarcem la parfumurile naturale, din fructe, petale de flori, sau miere. Le gasim acum intr-o categorie aparte: sunt parfumurile organice sau, mai simplu, bio. Ele sunt obtinute din plante crescute in mod natural, fara ajutorul pesticidelor sau al aditivilor de dezvoltare, iar in procesul de fabricare nu se utilizeaza substante sintetice. Le gasiti la magazine specilizate, sau chiar pe internet. Atentie insa, daca se cheama „bio” nu inseamna musai ca sunt chiar asa. Aceste produse trebuie sa contina sigla unei asociatii specializate si autorizate in domeniu, iar de preferat este „floarea europeana”.

Sursa: Unda Verde

chimicale, parfum, produse bio